A trecut un an de atunci… turneul a rezistat, ba chiar s-au mărit premiile. De data asta nu au mai fost nume mari, totodată a scăzut numărul jucătorilor prezenți la start… și asta în condițiile în care organizatorii au scos mai mulți bani! Puțin ciudat dar dacă nici motivați nu vin… ce ai putea face în plus? De data aceasta am ajuns și eu pe acolo… ocazie cu care m-am reîntâlnit cu prieteni vechi, am mai atașat câteva figuri unor nume cunoscute, deci pentru mine a fost o experiență contradictorie. Pe de o parte m-am bucurat, pe cealaltă parte m-am simțit oarecum stingher între atâtea nume mari. Atât cât am stat pe acolo mi-am făcut o idee despre nivelul la care se joacă iar concluziile mele sunt cele ale unuia care se aștepta la mai mult… probabil sunt eu mai pretențios, dar cumva atmosfera de concurs mare este apăsătoare pentru toată lumea… greșeli multe, ratări care m-au făcut să regret neparticiparea mea… nu că mi-aș fi dat vreo șansă dar cum alții au pierdut 0-9 puteam să o fac și eu la fel de bine ca și ei!
Practic aici este răspunsul eternelor mele întrebări… de ce unii jucători obțin rezultate iar alții nu, în condițiile în care joacă cam la fel. Ei bine… chiar dacă joacă aproape identic diferența se face mental în cele mai multe cazuri. Este foarte greu să intri în transă, să joci fiecare partidă fără a lua în seamă ceea ce se petrece în jurul tău… iar dacă nu ești prezent la masă 100% atunci ești victimă sigură în compania acelora care reușesc acest lucru. De ce cred asta? Am stat între 2 mese, urmărind ceea ce se petrecea la 4 mese concomitent… în afară de Alex Desculțu nu am văzut nici un jucător care să se dedice exclusiv jocului său. Tipul conducea cu 7-0 și nu-și arunca nici măcar un ochi la telefon, la altă masă sau mai știu eu ce fund al unei ospătărițe… atitudine de fier, disciplină și un bagaj tehnic peste medie. Am văzut retururi pe toată lungimea mesei cu o lejeritate și poziționare a bilei albe de m-au lăsat cu gura căscată… frate… nu rata nimic din ceea ce nu era de ratat, nu rata nimic nici din loviturile mai dificile și făcea asta lejer, fără a se grăbi dar nici nu staționa mai mult de 20 secunde la vreo lovitură. Nu-mi aduc aminte să fi văzut mai mult de câteva safe-uri dar nici nu am urmărit toată partida lui… m-am uitat apoi la parcursul avut și exceptând partida de calificare pe spate cu Zoli ( 9-7 ) și partida de calificare pe față ( pierdută 4-9 la poolmania, recte Gherman ) nu am văzut decât scoruri de maidan… inclusiv la Gherman. Azi a luat 4-9 de la acesta? A doua zi a fost 9-3. Ce concluzie tragem de aici? Cum putem explica diferența dintre cele 2 partide? Eu unul nu găsesc prea multe explicații… iar un alt exemplu este Steriu. A câștigat toate partidele ( cu excepția Ovidiu Cristea 9-7 ) la scoruri fluviu pentru a pierde la Alicuș 4-9 după ce la un moment dat scorul era 3-3… același Alicuș care în prima zi a jucat partide lungi pentru ca a doua zi să câștige la pas ( cel puțin după scorurile finale ) primele 3 partide pentru a pierde 2-9 o finală cu Alex… nefiind spectator la cele întâmplate îmi este greu să-mi explic aceste rezultate oarecum contradictorii. Oricum… un alt factor determinant este condiția fizică. Eu am stat 2-3 ore să mă uit… mă dureau picioarele de parcă aș fi alergat 2000 metri-garduri!
Să reziști unui maraton de genul… este foarte greu. Și dacă ai avea cazare la 50 metri și un amic care să te anunțe când urmezi să joci și tot este obositor… 12 ore petrecute în prima zi ( să nu zic mai multe, caz Alicuș care ar fi terminat ziua 1 de concurs pe la 2.30 ) necesită ceva antrenament… probabil și aceasta este o altă explicație a constanței unor jucători. Așadar… bagaj tehnic, rezistență fizică, psihic beton. Nici una din calitățile enumerate nu se regăsesc în mine… mai crede cineva că biliardul este o joacă?