Eu returul l-am corectat după mult timp fiindcă am realizat ca strângeam tacul prea tare. După ce mi-am făcut automatismul de a lăsa mana moale, n-am mai avut probleme. Ce a fost iarăși greu era sa dau drumul la tac. Având impresia ca rup postavul, opream tacul și bineînțeles nu imprimam efectul de retur dorit. Chiar și azi am tendința să mă înfig prea tare în bilă și să trag bila prea mult. Dar 5 din 5 dau. Chiar și 10 din 10
După ce am corectat aceste mici chichițe il dau pe un lung de masă fără efort. Și pe atunci jucam chiar cu un tac Oxyear, cu pastilă Aramith mediu, ulterior cu Artemis de spart, deci nimic special. De fapt, ca și McMorranul ce-l am acum. Ulterior, de la snooker, l-am băgat în arsenal și pe cel cu efect lateral-jos, ca să ies în unghi, din mante, când rămâneam drept pe buzunar.
Ce e încă greu este returul foarte controlat, atunci când trebuie lăsată alba pe un culoar mai îngust. Dar și aici este concordanța dintre diametrul pastilei și punctele de pe masă. Îl nimeresc decent și cu putință concentrare și un timp mai lung de gândire, dar pt. ca nu fac antrenament e încă greu.
Singurul antrenament care l-am făcut aici a fost de fapt un exercițiu pe care îl fac începătorii din snooker. Pui alba și o bila pe mijlocul mesei, pe lat, și încerci să bagi bila tinta în buzunarul din fața și să tragi alba în buzunarul din spatele ei. Prima dată se pun bilele mai apropiate, ulterior se mărește distanta dintre ele, implicit bilele vor fi pozitionate mai aproape de buzunare. Când îl dai pe ăsta 10 din 10, din diferite distante, ești pregătit să semeni panică în baruri. Apoi vin eu și te bat în decisiv
de la nenea ăsta m-am mai luminat:
[url]https://youtu.be/96bJBcpHUCM
[/url]