Abia acum am gasit putin timp sa spun si partea mea de poveste despre cum s-au petrecut lucrurile sambata la Galati.
Ma trezesc la 5 si ma dezmeticesc putin, ma pregatesc de plecare si la 5:30 o pornesc spre Dristor sa incep a culege colegii de suferinta. Adormisem la 2 si mi se parea ca imi cade capul in piept de "voiosie". Dar stiam ca odata trezit, metronomul meu o sa faca fata fara probleme. Doar sa imi intru putin in ritm.
Ajung la Dristor in vreo 20 de minute. Marse era acolo, punctual si cu o fata de ma facea sa-mi fie rusine daca incerc sa-i spun ca eu sunt ala obosit. "Creponat" rau de tot de dimineata. Asteptam ceva timp si apare Sheno. Ne imbarcam si mai facem vreo 3 km pana la Nicolae Grigorescu unde culegem restul trupei de soc, Red si Madfox.
Iesirea din oras a fost rapida, sonorul instalatiei de sunet al Hondei mele a dovedit un total failure cand a dat piept cu vocile "suave" ale gastii nebune.
Ajungem la Galati la 9 si ne intalnim in capatul orasului cu gasca adversa
. Mergem sa punem tara si burta la cale la McD... si la 10 eram la club gata de lupta.
Incepem cu meciul de echipe, unde loviturile erau cea mai mica problema, in comparatie cu concentrarea pe care trebuia sa o ai la instructiunile colegilor. Este greu de crezut cate traiectorii, efecte si viteze poti sa pierzi din vedere, dar care sunt vazute prompt de restul trupei si bagate la inaintare ca "no brainer". Eu unul imi dau seama ca "no brainer" se dovedeste pentru mine prea complicat si greu de vazut/executat [e cazul sa recunosc ca jocul din Paste in Craciun, la propriu, nu este de natura sa produca minuni].
Ajungem la jocurile de simplu si incep primul set cu Paul. Am avut 2-0 si parea sa fie totul ok. Mi-am dat seama repede ca nu este totul in regula. Nu ma simteam in apele mele. Am mers cap la cap. Am condus cu 3-2, a condus el cu 4-3, iar in decisiv am facut o greseala grava de tactica, pentru care meritam sa pierd jocul chiar daca nu ar fi bagat el neagra. M-a pedepsit prompt si asa am pierdut cu 5-4 un joc pe care am simtim ca ar fi trebuit sa il castig totusi, dar pe care nu l-am meritat si e corect ca l-am pierdut
.
In setul urmator am jucat cu Octavian. Pustiul are talent si daca se tine de treaba poate ajunge departe, chiar foarte departe. S-a tinut foarte bine pana la 2-2, egaland cu o frumusete de lovitura [un kick cu neagra la centru]. Am reusit totusi sa ma adun putin in jocul asta si am castigat cu 5-2.
Setul 3 mi l-a adus in fata pe Cristi Secu, care a jucat foarte precis si s-a concentrat bine. Este un jucator echilibrat, care nu face exces de prostii la masa. Pana sa ma trezesc eu era deja 4-1 si nu am mai putut sa remontez in vreun fel. Am reusit doar sa mai iau 1 joc si s-a terminat 5-2
.
La setul 4 am dat peste Cristi cu care am incercat in fel si chip sa ma adun si sa scot din caciula ceva din jocul meu. Am ajuns in decisiv, pe care l-am castigat cu largul concurs al adversarului, care mi-a imitat greseala tactica de la primul joc.
Ultimul set l-am jucat cu Dragos, care a luat viteza pana sa ma prind eu ce se intampla. Am deschis un ochi la 4-0, cand am luat si eu jocul de onoare. S-a terminat simplu 5-1 si asa s-a incheiat ziua de bile pentru mine
.
Am reusit un rezultat negativ de 2-3 si cred ca ar trebui sa fiu cinstit cu mine si sa recunosc ca este exact cat puteam sa fac. Orice joc in plus pe care l-as fi luat ar fi fost o imagine gresita asupra punctului in care sunt acum in materie de joc.
Am gresit mult tehnic, dar ceea ce este foarte grav este ca am gresit enorm tactic. Nu am tinut cont de faptul ca nu am "jocuri in picioare" si nu am cautat niciun moment sa imi impun un avantaj defensiv pe fondul lipsei de forma. Si asta in conditiile in care am jucat bila 8 si chiar as fi putut sa incerc un joc mai tacticizat
.
Una peste alta insa, cred ca a fost bine ca am jucat asa. A fost mai in spiritul intalnirii
, chiar daca nu a fost foarte eficient. Poate data viitoare o sa imi aduc aminte de mai multe lucruri de care sa tin cont cand sunt la masa si nu doar de placerea ingenua a faptului ca am mai ajuns sa joc si eu o bila in ultimele luni.
Astea fiind concluzionate, am strans mainile adversarilor nostri, ne-am luat la revedere si am pornit-o spre casa
. Se facuse deja 5:30.
Drumul catre casa a fost o adevarata epopee
, care merita din plin o pagina distincta de marturisiri si nu poate fi jignita printr-o simpla adaugare la sfarsitul unui post. Pot doar sa spun ca "Procesul" lui Kafka suporta continuare, iar Caragiale in "Cum se inteleg taranii" este micut copil
.
Am ajuns acasa pe la 9:30 si ma gandesc de atunci (i) cum sa fac sa joc si eu mai mult
si (ii) cand facem urmatoarea iesire si unde
?
"It's easier to correct a shot gone wrong with proper technique, than a shot that went in with bad technique" - Mika Immonen
Play: Southwest
Break: Mezz PB Pro + H shaft
Jump: Mezz AirDrive
Case: JB Case 3x4